Datorită contribuțiilor lui Piaget și Vygotsky, astăzi cunoaștem dezvoltarea copilului dintr-o perspectivă largă. Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, teoriile lor au fost clasificate ca fiind opuse, dar este chiar acesta cazul?
În primul rând, trebuie subliniat că Piaget și Vygotsky și-au dezvoltat teoriile separat, deoarece aparțineau unor epoci și țări diferite. Chiar și așa, este interesant de observat că au ajuns la concluzii similare cu privire la dezvoltare .
În rândurile următoare discutăm punctele cheie ale teoriilor lor . Acest lucru ne va permite să detectăm conexiuni sau diferențe mari între ele. Să aprofundăm.
Concepție generală asupra dezvoltării lui Piaget și Vygotsky
La prima vedere este interesant de observat că Piaget și vygotskij se distanţează de propunerile nativiste şi empirice a îndoi dobândirea cunoștințelor. paradigmă constructivistă .
Este curios de observat că cele două pleacă de la aceeași concepție generală bazată pe constructivism și interacționism . Potrivit celor doi autori, schimbările produse de dezvoltare sunt preponderent calitative cu factori complecşi de natură interactivă şi dialectică.
După aceasta, individul este definit ca un agent activ care acționează central pentru a crea o anumită versiune a sa realitate .
Primul fac apel la factori distincti ca sursa primara de cunoastere . Piaget îl urmărește la acțiunea individuală a lui Vygotsky în interacțiune cu contextul social.
Piaget vorbește despre o dezvoltare necesară și universală. Cu alte cuvinte, dezvoltarea este rezultatul reorganizărilor interne ale individului pe baza propriilor manipulări obiective care nu necesită ajutorul surselor externe.
Pentru Vygotskij, în schimb dezvoltarea este contingentă și contextualizată . Depinde de internalizarea mijloacelor și resurselor cognitiv-culturale învățate prin interacțiunea cu contextul social .
Diferența dintre dezvoltarea naturală și dezvoltarea culturală
Un aspect esențial este că Lev Vygotsky face distincția între dezvoltarea naturală și dezvoltarea culturală . Acest contrast nu este găsit și nici măcar respins în teoria lui Piaget.
Această diferență între cei doi autori relevă o abordare total distinctă cu privire la importanța culturii în dezvoltare. Vygotsky subliniază caracterul dualist al abordării sale care implică concepte opuse precum creșterea biologică (maturitatea) și dezvoltarea culturală (învățarea).
Dimpotrivă Perspectiva lui Piaget este din multe deci subiectul este referentul unificator al acestui contrast (social versus biologic).
Unitatea de analiză și direcție dezvoltare
Din cele spuse până acum s-ar putea părea că Piaget a ignorat aspectele sociale ale dezvoltare dar nu e asa. El interpretează sau consideră factorul social altfel decât Vygotski.
Pentru Piaget unitatea de analiză este individul, iar factorul social reprezintă o singură variabilă în cadrul dezvoltării. Viceversa individul Vygotsky . Aspectele individuale reprezintă deci variabilele prezente în contextul social.
Teoriile Paget ale lui Pagets și Vygotskij: concludente
Unitatea de analiză este punctul de referință al unei teorii și în mod natural nu are o poziție fixă. Ar fi ca și cum ai observa o figură geometrică din diferite unghiuri. Un cilindru poate arăta ca un pătrat pe o parte și un cerc pe cealaltă, dar este totuși un cilindru.
Principala diferență dintre cei doi autori reiese însă în direcția de dezvoltare propusă. Pentru Piaget dezvoltarea avansează către o mai mare descentralizare și socializare . Adică individul pleacă de la interioritate spre o concepție socială a realității.
Procesul descris de Vygotsky este invers: cunoașterea se află în afara individului . Prin mecanisme de internalizare, acestea transformă aspectul sociocultural într-un element individual.
