Teoria umorală a lui Hipocrate

Povestea lui Hipocrate și teoria umorală datează cu aproape patru secole înainte de începutul erei noastre. Postulatul său este considerat prima abordare a ceea ce aproape douăzeci de ani mai târziu avea să devină o știință: psihologia.

Hipocrate este definit ca părintele medicinei deoarece a fost primul din Occident care a sistematizat cunoștințele disponibile despre sănătate și boală. El a propus explicații pentru aceste fenomene și chiar terapii pentru a le trata.

Este mai important să știi ce fel de persoană are o boală decât să știi ce fel de boală are o persoană.

– Hipocrate –

The teoria umorală lui Hipocrate a fost acceptată și aplicată de majoritatea medicilor (și nu numai) până la mijlocul secolului al XIX-lea. Acest lucru ne face să înțelegem soliditatea gândurilor acestui mare gânditor al Greciei Antice ale căror postulate continuă să fie citate astăzi.

Să descoperim împreună teoria umorală și ce este ea.

Teoria umorală a lui Hipocrate

La teoria umorală Practic susține că corpul uman este format din patru substanțe numite umori si care trebuie intretinute echilibru între ei. Când echilibrul este pierdut, apare boala atât a corpului, cât și a spiritului.

Orice dizabilitate sau boală este sinonimă cu alterarea echilibrului celor patru umori esențiale. Pentru a fi tratat, așadar, trebuie găsită o modalitate de a restabili echilibrul pierdut.

Conform teoriei umorale, substanțele din care este compus corpul uman sunt: bilă neagră bilă galbenă sânge și flegmă. La rândul său, fiecare stare de spirit se referă la un element al universului și la o calitate atmosferică. Relatia ar fi urmatoarea:

Bilă neagrălegat de pământ cu proprietăți de uscăciune și frig. Bilă galbenălegat de foc cu proprietăți de uscăciune și căldură. Sângelegat de aer cu calitati de umiditate si caldura. Indiferenţălegat de apa cu calitati de umiditate si frig.

Stari de spirit și personalitate

Hipocrate și adepții săi nu au considerat niciodată boala ca un element pur organic. Ei au crezut mintea si trupul o singură realitate prin urmare ceea ce se întâmpla în minte a avut efecte asupra organismului și invers.

Membrii scoala peripatetica a adus un nou element teoriei umorale prin postularea că predominarea uneia dintre cele patru umori a generat un temperament specific în persoană. Galen a integrat ulterior această teorie raportând modul în care dezechilibrul stărilor de spirit ne-a influențat felul de a fi, de a simți, de a gândi și de a ne comporta.

Galen a fost cel care a presupus existența a patru temperamente decurgând din umorile esenţiale. Erau:

Melancolic.Caracterizează persoanele care au o predominanță a bilei negre în corpul lor. Au un temperament trist destul de sensibil și sunt înclinați către activități artistice.

Coleric.Reprezintă pe cineva care are o cantitate mare de bilă galbenă. Acest lucru dă naștere unui temperament pasional, vitalitate enormă și tendinta de a se enerva usor .

Sânge. În acest caz predomină elementul sânge. Caracteristicile acestui temperament sunt încrederea în sine, veselia, optimismul, expresivitatea și sociabilitatea.

Flegmatic. Caracterizează cei care au o prevalență a flegmei în organism. Oamenii flegmatici sunt oameni liniștiți, cu gânduri corecte, fără mare capacitate de angajament și puțin leneși.

Teoria hipocratică în lumea de astăzi

Atât Hipocrate, cât și Galen și toți adepții lor au stipulat și integrat teoria umorală bazată pe observație, dar fără aplicarea vreunui metoda stiintifica . Odată cu ascensiunea și consolidarea științelor formale, această teorie a căzut în uz. În zilele noastre este considerată o referință istorică căreia însă nu i se poate atribui o valabilitate obiectivă.

Cu toate acestea, teoria umorală are meritul de a fi prima încercare serioasă de clasificare a diferitelor temperamente ale fiinţelor umane. Interesant este și modul în care au putut înțelege că emoțiile au și o referință fiziologică.

Teoriile lui Hipocrate şi Galen au servit drept inspirație pentru primii psihologi. Într-un fel sau altul, acești gânditori au arătat o mare perspectivă. Clasificările lor se apropie de diferitele personalități stabilite astăzi de cercetători la aproape 2000 de ani după cei doi precursori greci antici.