Aș vrea să-ți spun tot ce nu ți-am spus niciodată, presupunând că aș avea întotdeauna timp să o fac, timp să-ți spun cât de mândru sunt de tine.
M-am gândit că dacă ți-aș spune de prea multe ori cât de important ești pentru mine, cuvintele își vor pierde din valoare. Dar acum pot doar să cred că, chiar dacă ar fi să uiți totul, chiar și numele tău, nu voi uita niciodată ce ai făcut pentru mine, mamă.
Nu pot să nu mă gândesc la câte cuvinte și momente am irosit în loc să ne spunem unul altuia ceea ce am simțit. Timpul este capricios și acum că Alzheimer îți ia amintirile făcându-te să uiți cine ești Îmi dau seama ce valoare le acordăm celor pe care îi pierdem și cât de mult nu ne putem bucura de prezența lor atunci când avem ocazia.
Murim în cuvintele pe care nu le putem pronunța, murim în tristețea celor care iartă viața în timp ce o așteaptă
–Gustavo Martín Garzo-
Desi trebuie sa recunosc ca a fost mult mai dificil decat ma asteptam sa ai grija de tine, nu regret nimic moment sunt ca
O mică explozie de lumină
La început a fost greu să accepți modul în care te transforma boala . Te-am văzut ofilind, ți-am văzut mintea încurcată Alzheimer el este mult mai puternic decât tine și trebuie să ne obișnuim să trăim sub umbra lui.
Se obişnuieşte să se spună că bolnavul este cel care reflectă golul care se forma în capul tău, umplându-l cu el uitare .
E greu de înțeles cum se înrăutățește pe zi ce trece, când încetezi să-mi mai vorbești, să mă sfătuiești și chiar să mă certați. Aș da orice pentru o altă discuție pentru o altă îmbrățișare pentru un alt look pentru o altă bucată din acel mic univers pe care l-am împărtășit și care nu se va mai întoarce niciodată.
Îmi amintesc și acum cum ai găsit puterea de a depăși dificultățile fără a călca pe degetele nimănui pe parcurs, cum ai luptat cu toată puterea. m-ai învățat că familia este cea mai importantă valoare în viață pentru că orice s-ar întâmpla, vei fi mereu tu și eu.
Așa ai fost: puternic, luptător curajos și genial. Ai fost iubire și viață. Și acum ești uitare, slăbiciune și gol. Şi Orice s-ar întâmpla cu mine, vei fi mereu tu și fiecare rază de lumină care, chiar și pentru o clipă, te va îndepărta de acel întuneric.
Chiar dacă mă uiți, te voi păstra pentru totdeauna în inima mea
Nu sunt pregătit să văd lumina ta încetând să mai strălucească și să-ți iau rămas bun pentru totdeauna. Nu sunt gata să văd că uiți cine suntem, ce am fost sau planurile de viitor pe care nu vom avea niciodată timp să le facem. Nu sunt gata să-ți las mâna pe calea vieții pentru că fără tine nu va mai rămâne nimeni gata să mă ridice când voi cădea.
Ei spun că la revedere sunt greu, dar nimeni nu vorbește niciodată despre cât de greu este să-ți iei rămas bun de la cei dragi care sunt încă în viață, dar care au încetat să mai fie ei înșiși când uitarea a preluat esenţa lor. Chiar dacă continuă să trăiască, nu mai sunt aceiași oameni.
Dar dacă mai pot face ceva pentru tine, chiar dacă nu mai ești tu, este să te țin acolo mie cu putere ca să nu te simți singur însoțindu-te în ultimele tale zile. Astfel încât
